Au existat, incepand cu secolul X, dovezi documentare in intreg spatiul romanesc, indeosebi in acele parti care fusesera mai intens colonizate de romani, precum Banat, Oltenia, Transilvania si Dobrogea, despre organizari politice, numite "cnezate" si "voivodate"; acestea aveau elemente comune, fie transmise pe filiera daco-romana, fie datorate contactului cu popoarele migratoare. Dezvoltarea acestora, cu sanse bune de a se transforma in organizatii statale puternice, si de a reface in timp unitatea Romaniei nord-dunarene, a fost oprita de invazia ultimului val al popoarelor migratoare, pecenegi, cumani si tatari. Transilvania a cunoscut tendinta expansionista a Regatului Ungariei. 

Transilvania, care, in secolul X, datorita pozitiei sale geografice si dezvoltarii sale istorice, aspira sa devina principalul centru al vietii politice romanesti, intra, dupa o lunga impotrivire (intre secolele XI si XIII) in stapanirea Regatului Ungariei. Regatul Ungariei a recunoscut insa autonomia Transilvaniei, care continua pana catre mijlocul secolului al XIV-lea sa aiba in frunte un voievod. 

Desi situatia externa nu permite Transilvaniei sa alcatuiasca primul stat romanesc independent, aceasta frumoasa provincie a fost leaganul tuturor celorlalte provincii romanesti, o purtatoare catre sud si est a chintesentei umane necesare unificarii formatiunilor locale in state romanesti de sine statatoare.

Decebal, rege dac (87-106), organizatorul si conducatorul a doua razboaie de aparare impotriva expansiunii romane. Inzestrat cu mari insusiri militare si politice, a repurtat cateva victorii asupra romanilor. 

Abil diplomat, a incheiat cu Domitian, dupa victoria romanilor de la Tapae, o pace favorabila dacilor (89), dar n-a incetat sa se pregateasca in vederea unui nou razboi cu romanii, pe care-l prevedea. A intarit armata, a fortificat cetatile si a incercat sa coalizeze impotriva romanilor toate popoarele vecine, la fel de amenintate. 

Al doilea razboi cu romanii a inceput in 101. Desi s-a aparat eroic, poporul dac a fost supus (in cele doua campanii de la 101-102 si 105-106), iar Decebal s-a sinucis pentru a evita umilinta captivitatii. 

In stanga se afla portretul lui Decebal sculptat pe Columna lui Traian. Columna, inaugurata in Forul lui Traian la Roma, la 12 mai 113, cuprinde 155 scene, cu 2500 figuri, fiind o cronica a razboaielor daco-romane din anii 101-102 si 105-106 e.n.

Pe teritoriul României au fost descoperite vestigii de o rara frumusete ale culturilor neolitice; in acest spatiu a inflorit civilizatia geto-dacilor, un neam apartinand marii familii a tracilor. Geto-dacii s-au impus in fata celorlalte neamuri in conditii de mare insemnatate istorica ( in anul 335 i.e.n. ei au luptat impotriva celebrului Alexandru cel Mare, iar in jurul anului 290 i.e.n. ei au luat ca ostatic pe succesorul acestuia, regele Lisimac). Domniile elene au influentat pozitiv cultura si civilizatia geto-dacilor, care au asimilat benefic aceasta influenta. 

Prin faptul ca a reusit sa-i sperie pe geto-daci, expansiunea Imperiului Roman in Peninsula Balcanica a contribuit la intarirea unitatii lor. La mijlocul secolului I al erei noastre, regele get Burebista reuseste sa intemeieze un stat foarte puternic, unind triburile geto-dacice dintr-un spatiu vast, care se intindea de la actualul teritoriu al Slovaciei pana in Balcani; el a fortat toate orasele pontice, de la Olbia la Apolonia din Tracia, sa se supuna stapanirii sale. Lupta dintre armatele conduse de Burebista si cele conduse de Iuliu Cezar urma sa aiba loc in anul 44 i.e.n.; tocmai atunci insa imparatul roman a fost asasinat; dupa putin timp, Burebista a avut aceeasi soarta. 

La inceputul erei noastre, Imperiul Roman, in expansiunea sa, s-a apropiat tot mai mult de Dunare, geto-dacii neavand alta solutie decat sa mentina relatii cu acesta, fie cordiale, fie ostile, sa asimileze elemente ale civilizatiei romane si de tehnica militara. Acestia vor tine piept romanilor din punct de vedere politic si militar vreme de aproape un secol, pana in vremea imparatului roman Traian. In anul 106 e.n., dupa lungi si teribile razboaie, acesta reuseste sa infranga rezistenta eroica a dacilor, al caror rege, Decebal, intrat in legenda pentru curajul sau, a preferat sa-si ia viata decat sa devina prizonierul romanilor. Generatiile ce aveau sa urmeze au pastrat in constiinta lor, ca pe o fapta glorioasa, rezistenta si infrangerea Daciei conduse de Decebal. Monumentele care dainuie - Columna lui Traian, aflata la Roma, si Tropaeum Trajani de la Adamclisi, Dobrogea - stau marturie, prin scenele pe care le reprezinta, a curajului aratat de daci in apararea tinutului lor si a muntilor lor ca o pavaza si plini de bogatii. 

Cu toate suferintele indurate, includerea Daciei in Imperiul Roman a avut si partile ei bune: prin stradania localnicilor si a colonistilor romani, prin spiritul lor intreprinzator, Dacia atinge un inalt grad de dezvoltare materiala si spirituala, si are loc un important proces de romanizare, cu amprente durabile, ce pot fi regasite pana astazi in limba latina a poporului român, in numele sau in constiinta si cultura. In etnogeneza poporului român elementul etnic primordial este cel geto-dacic, peste care se suprapune elementul etnic român. 

In anul 271 e.n., datorita crizei care macina Imperiul Roman, precum si presiunii exercitate de popoarele barbare, Imparatul Aurelian s-a vazut nevoit sa treaca la retragerea din Dacia a trupelor sale, a administratiei si a unei parti din populatia oraselor, deplasandu-le la sud de Dunare. Cu toate acestea, majoritatea populatiei, alcatuita din tarani români si daci romanizati, nu si-a parasit pamantul, ramanand strans legata de lumea romana sud-dunareana. Daco-romanii, in contact cu popoarele barbare, au adoptat forme de organizare impuse de nou createle conditii istorice. Ei s-au organizat in ceea ce marele istoric roman Nicolae Iorga numea "romanii populari" sau "romanii rurali", respectiv acele teritorii unde autoritatea imperiala incetase si a caror populatie se grupase in organisme populare. Aceasta era considerata drept romani prin locuitori, care erau constienti ca apartin sau ca apartinusera Imperiului Roman.

Alexandru Ioan Cuza Domnitorul României 24 ianuarie 1859 
11 februarie 1866 
  Locotenenta 11 februarie 1866 
10 mai 1866 
Carol I Domnitorul României 10 mai 1866 
10 mai 1881 
Regele României 10 mai 1881 
27 septembrie 1914 
Ferdinand I Regele României 28 septembrie 1914 
20 iulie 1927 
Mihai I Regele României 20 iulie 1927 
8 iunie 1930 
(regenta: 20 iulie 1927 - 8 iunie 1930) 
Carol II Regele României 8 iunie 1930 
6 septembrie 1940 
Mihai I Regele României 6 septembrie 1940 
30 decembrie 1947 
Dr. Constantin I. Parhon Presedinte al Prezidiului Republicii Populare Române 30 decembrie 1947 
13 aprilie 1948 
Presedinte al Prezidiului Marii Adunarii Nationale 13 aprilie 1948 
12 iunie 1952 
Dr. Petru Groza Presedinte al Partidului Marii Adunarii Nationale 12 iunie 1952 
7 ianuarie 1958 
Ion Gheorghe Maurer Presedinte al Partidului Marii Adunarii Nationale 11 ianuarie 1958 
21 martie 1961 
Georghe Gheorghiu-Dej Presedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Române 21 martie 1961 
19 martie 1965 
Chivu Stoica Presedintele Consiliului Republicii Populare Române 
(Republica Socialista România din 21 August 1965) 24 martie 1965 
9 decembrie 1967 
Nicolae Ceausescu Presedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România 9 decembrie 1967 
28 martie 1974 
Presedintele Republicii Socialiste România 28 martie 1974 
22 decembrie 1989 
Ion Iliescu Presedintele Consiliului Frontului Salvarii Nationale a României 22 decembrie 1989 
6 februarie 1990 
Presedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Nationala al României 6 februarie 1990 
20 mai 1992 
Presedintele României 20 mai 1992 
11 octombrie 1992 
Presedintele României 11 octombrie 1992 
17 noiembrie 1996 
Emil Constantinescu Presedintele României 17 noiembrie 1996 - decembrie 2000 
Ion Iliescu Presedintele României decembrie 2000 - decembrie 2004 
Traian Basescu Presedintele României decembrie 2004

Dragos, c. 1351 - 1353 
Sas (fiul lui Dragos), c. 1354 - c. 1358 
Balc (fiul lui Sas), 1359 
Bogdan I, c. 1359 - 1365 
Latcu (fiul lui Bogdan), c. 1365 - c. 1374 
Petru I (fiul Musatei (Margareta), sotia lui Latcu), c. 1374 - 1392 
Roman I (fiul Musatei) 1392 - martie 1394 
Stefan I (filiatie incerta) c. 1394 - 1399 
Iuga Ologul (filiatie incerta) august 1399 - februarie 1400 
Alexandru cel Bun (fiul lui Roman) februarie 1400 - ianuarie 1432 
Ilias (fiul lui Alexandru cel Bun) ianuarie 1432 - noiembrie 1433 
Stefan al II-lea (fiul lui Alexandru cel Bun) noiembrie 1433 - august 1435 
Ilias si Stefan al II-lea (asociati la domnie) august 1435 - decembrie 1442 
Stefan al II-lea decembrie 1442 - aprilie 1444 
Stefan al II-lea si Petru al II-lea (asociati la domnie) aprilie 1444 - 1445 
Stefan al II-lea 1445 - iulie 1447 
Petru al II-lea si Roman al II-lea (asociati la domnie) iulie - septembrie 1447 
Roman al II-lea (fiul lui Ilias) septembrie 1447 - februarie 1448 
Petru al II-lea februarie 1448 - martie 1449 
Ciubar (Csupor) iarna 1448 - 1449 (domnie incerta) 
Alexandrel (fiul lui Ilias) februarie - octombrie 1449 
Bogdan al II-lea (fiul lui Alexandru cel Bun) octombrie 1449 - octombrie 1451 
Petru Aron (fiul lui Alexandru cel bun) octombrie 1451 - februarie 1452 
Alexandrel, februarie 1452 - 1454 
Petru Aron, 1454 - februarie 1455 
Alexandrel, februarie – mai 1455 
Petru Aron, mai 1455 - aprilie 1457 
Stefan cel Mare (fiul lui Bogdan al II-lea) 14 aprilie 1457 - 2 iulie 1504 
Bogdan al III-lea (cel "orb") (fiul lui Stefan cel Mare) 2 iulie 1504 - aprilie 1517 
Stefanita (fiul lui Bogdan al III-lea) aprilie 1517 - ianuarie 1527 
Petru Rares (fiul lui Stefan cel Mare) ianuarie 1527 - septembrie 1538 
Stefan Lacusta (fiul lui Stefan cel Mare) septembrie 1538 - decembrie 1540 
Alexandru Cornea (fiul lui Bogdan al III-lea) decembrie 1540 - februarie 1541 
Petru Rares februarie 1541 - septembrie 1546 
Ilias (fiul lui Petru Rares) septembrie 1546 - iunie 1551 
Stefan (fiul lui Petru Rares) iunie 1551 - septembrie 1552 
Ioan Joldea, septembrie 1552 
Alexandru Lapusneanu (fiul lui Bogdan al III-lea), septembrie 1552 - noiembrie 1561 
Despot-Voda (Ioan Iacob Eraclid), noiembrie 1561 - noiembrie 1563 
Stefan Tomsa august 1563 - martie 1564 
Alexandru Lapusneanu, martie 1564 - martie 1568 
Bogdan (fiul lui Alexandru Lapusneanu) martie1568 - februarie 1572 
Ioan Voda (cel "Cumplit"), (fiul lui Stefanita) februarie 1572 - iunie 1574 
Petru Schiopul (fratele lui Alexandru al II-lea, domnul Tarii Rominesti) iunie 1574 - noiembrie 1577 
Ioan Potcova (pretins frate a lui Ioan Voda) noiembrie - decembrie 1577 
Petru Schiopul, ianuarie 1578 - noiembrie 1579 
Iancu Sasul (fiul lui Petru Rares), noiembrie 1579 - septembrie 1582 
Petru Schiopul, septembrie 1582 - august 1591; a asociat la domnie pe fiul sau nevirstnic Stefan (1589 - 1591) 
Aron Tiranul ("cel cumplit") (fiul lui Alexandru Lapusneanu), septembrie 1591 - iunie 1592 
Alexandru cel Rau (nepotul lui Alexandru Lapusneanu), iunie - iulie 1592; n-a ocupat scaunul domnesc, fiind mutat in Tara Romineasca 
Petru Cazacul (fiul lui Alexandru Lapusneanu), august - octombrie 1592 
Aron Tiranul, septembrie 1592 - aprilie 1595 
Stefan Razvan (filiatie necunoscuta), aprilie - august 1595 
Ieremia Movila, august 1595 - mai 1600 
Mihai Viteazul, mai - septembrie 1600 
Ieremia Movila, septembrie 1600 - iunie 1606 
Simion Movila (fratele lui Ieremia Movila), iunie 1606 - septembrie 1607 
Mihail Movila (fiul lui Simion), septembrie - noiembrie si decembrie 1607 
Constantin Movila (fiul lui Ieremia), noiembrie 1607 si decembrie 1607 - decembrie 1611 
Stefan al II-lea Tomsa (se dadea fiu al lui Stefan Tomsa), decembrie 1611 - noiembrie 1615 
Alexandru Movila, noiembrie 1615 - iulie 1616 
Radu Mihnea, iulie 1616 - februarie 1619 
Gaspar Gratiani, februarie 1619 - septembrie 1620 
Alexandru Ilias, septembrie 1620 - octombrie 1621 
Stefan al II-lea Tomsa, octombrie 1621 - august 1623 
Radu Mihnea, august 1623 - ianuarie 1626 
Miron Barnovschi-Movila, ianuarie 1626 - august 1629 
Alexandru Coconul, august 1629 - aprilie 1630 
Moise Movila (fiul lui Simion Movila), aprilie 1630 - decembrie 1631 
Alexandru Ilias, decembrie 1631 - aprilie 1633 
Miron Barnovschi-Movila, aprilie - iunie 1633 
Moise Movila, iunie 1633 - aprilie 1634 
Vasile Lupu, aprilie 1634 - aprilie 1653 
Gheorghe Stefan, aprilie 1653 
Vasile Lupu, aprilie - iulie 1653 
Gheorghe Stefan, iulie 1653 - martie 1658 
Gheorghe Ghica, aprilie 1658 - noiembrie 1659 
Constantin Serban (fostul domn al Tarii Rominesti), noiembrie 1659 
Stefanita Lupu (fiul lui Vasile Lupu), noiembrie 1659 - ianuarie 1661 
Constantin Serban, ianuarie - februarie 1661 
Stefanita Lupu, februarie - septembrie 1661 
Eustratie Dabija, septembrie 1661 - septembrie 1665 
Gheorghe Duca, septembrie 1665 - mai 1666 
Ilias Alexandru (fiul lui Alexandru Ilias), mai 1666 - noiembrie 1668 
Gheorghe Duca, noiembrie 1668 - august 1672 
Stefan Petriceicu, august 1672 - noiembrie 1673 
Dumitrascu Cantacuzino (se trage din Cantacuzinii de la Anhialos), noiembrie 1673 
Stefan Petriceicu, decembrie 1673 - februarie 1674 
Dumitrascu Cantacuzino, februarie 1674 - noiembrie 1675 
Antonie Ruset (Rosetti), noiembrie 1675 - noiembrie 1678 
Gheorghe Duca, noiembrie 1678 - decembrie 1683 
Stefan Petriceicu, decembrie 1683 - martie 1684 
Dumitrascu Cantacuzino, ianuarie 1684 - iunie 1685 
Constantin Cantemir, iunie 1685 - martie 1693 
Dimitrie Cantemir (fiul lui Constantin Cantemir), martie - aprilie 1693 
Constantin Duca (fiul lui Gheorghe Duca), aprilie 1693 - decembrie 1695 
Antioh Cantemir (fiul lui Constantin Cantemir), decembrie 1695 - septembrie 1700 
Constantin Duca, septembrie 1700 - iunie 1703 
Caimacam: Ioan Buhus (mare logofat), iunie - septembrie 1703 
Mihai Racovita (nepot de vara a lui Serban Cantacuzino), septembrie 1703 - februarie 1705 
Antioh Cantemir, februarie 1705 - iunie 1707 
Mihai Racovita, iulie 1707 - octombrie 1709 
Nicolaie Mavrocordat (stranepot de sora al lui Al. Ilias), noiembrie 1709 - octombrie 1710 
Dimitrie Cantemir, noiembrie 1710 - iulie 1711 
Caimacami: Lupu Costachi (mare vornic), Maxut (mare postelnic), Antioh Jora (mare hatman), august - septembrie 1711 
Caimacam: Ioan Mavrocordat (dragoman), septembrie - noiembrie 1711 
Nicolaie Mavrocordat, noiembrie 1711 - decembrie 1715 
Mihai Racovita, decembrie 1715 - septembrie 1726 
Grigore al II-lea Ghica (nepot de fiu al lui Grigore Ghica), septembrie 1726 - aprilie 1733 
Constantin Mavrocordat (fost domn al Tarii Rominesti), aprilie 1733 - noiembrie 1735 
Grigore al II-lea Ghica, noiembrie 1735 - septembrie 1739 
Aministratie militara rusa: septembrie - octombrie 1739 
Grigore al II-lea Ghica, octombrie 1739 - septembrie 1741 
Constantin Mavrocordat, septembrie 1741 - iulie 1743 
Ioan Mavrocordat (fiul lui Nicolaie Mavrocordat), iulie 1743 - mai 1747 
Grigore al II-lea Ghica, mai 1747 - aprilie 1748 
Constantin Mavrocordat, aprilie 1748 - august 1749 
Constantin Racovita, august 1749 - iunie 1753 
Matei Ghica (fiul lui Grigore al II-lea Ghica), iunie 1753 - februarie 1756 
Constantin Racovita, februarie 1756 - martie 1757 
Scarlat Ghica (fiul lui Grigore al II-lea Ghica), martie 1757 - august 1758 
Ioan Teodor Callimachi (Calmasul), august 1758 - mai 1761 
Grigore Calimachi (fiul lui Ioan Teodor Callimachi), mai 1761 - martie 1764 
Grigore al III-lea Ghica (nepot de frate al lui Grigore al II-lea Ghica), martie 1764 - ianuarie 1767 
Grigore Callimachi, ianuarie 1767 - iunie 1769 
Constantin Mavrocordat, iunie - decembrie 1769 
Administratie militara rusa: septembrie 1769 - septembrie 1774 
Grigore al III-lea Ghica, septembrie 1774 - septembrie 1777 
Constantin Moruzi, septembrie 1777 - mai 1782 
Alexandru Mavrocordat (Deli-bei, adica Printul nebun) (fiul lui Constantin Mavrocordat), mai 1782 - ianuarie 1785 
Alexandru Mavrocordat (Firaris, adica Fugarul) (fiul lui Ioan Mavrocordat), ianuarie 1785 - decembrie 1786 
Alexandru Ipsilanti (fostul domn al Tarii Rominesti), decembrie 1786 - aprilie 1788 
Administratie militara austriaca: noiembrie 1787 - iulie 1788 
Manole (Emanuel) Giani Ruset, mai 1788 - martie 1789 
Administratie militara rusa: septembrie 1788 - noiembrie 1789 
Administratie militara austrica: noiembrie 1789 - iulie 1791 
Alexandru Moruzi (fiul lui C. Moruzi), martie 1792 - decembrie 1792 
Mihai Sutu, decembrie 1792 - aprilie 1795 
Alexandru Callimachi, aprilie 1795 - martie 1795 
Constantin Ipsilanti (fiul lui Alexandru Ipsilanti), martie 1799 - iunie 1801 
Alexandru Sutu, iunie 1801 - septembrie 1802 
Alexandru Moruzi, septembrie 1802 - august 1806 
Scarlat Callimachi (fiul lui Alexandru Callimachi), august - octombrie 1806 
Alexandru Moruzi, octombrie 1806 - martie 1807 
Administratie militara rusa: noiembrie 1806 - mai 1812 
Alexandru Hangerli, martie - iulie 1807 
Scarlat Callimachi, iulie 1807 - iunie 1810 (nu a ocupat efectiv domnia) 
Caimacami: Iordache Ruset-Roznovanu, decembrie 1806, apoi Veniamin Costache, ianuarie 1807 - iulie 1812 
Scarlat Callimachi, august 1812 - iunie 1819 
Mihai Sutu (nepot de fiu al lui Mihai Sutu), iunie 1819 - martie 1821 
Caimacam: mitropolitul Veniamin Costache, martie - mai 1821 
Eteria lui Alexandru Ipsilanti: aprilie 1821 
Caimacam: Stefan Vogoride (numit in februarie), efectiv toamna 1821 - iulie 1822 
Administratie militara turca: mai 1821 - iulie 1822 
Ionita Sandu Sturza, iunie 1822 - aprilie 1828 
Aministratie militara rusa: aprilie 1828 - aprilie 1834 
Mihai Sturza, aprilie 1834 - iunie 1849 
Grigore Alexandru Ghica, mai 1849 - octombrie 1853 
Administratie militara rusa: octombrie 1853 - septembrie 1854 
Grigore Alexandru Ghica, octombrie 1854 - iunie 1856 
Consiliul administrativ extraordinar: iulie 1856 
Caimacamia lui Teodor Bals: iulie 1856 - februarie 1857 
Caimacamia lui Nicolaie Vogoride: februarie 1857 - octombrie 1858 
Caimacamia de trei: Stefan Catargiu (la 20 octombrie 1858 se retrage si in locul lui e numit I. A. Cantacuzino), V. Sturza si A. Panu, octombrie 1858 - ianuarie 1859 
Alexandru Ioan Cuza ales domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859

Litovoi, inainte de 1247 - c. 1273, voievod al unei formatiuni statale din Oltenia 
Seneslav, voievod al unei formatiuni statale de pe Arges in 1247 (probabil si inainte si dupa 1247) 
Barbat, c. 1273 - c.1290, voievod al unei formatiuni statale din Oltenia 
Tihomir (Tugomir), c. 1290 - c. 1310 
Basarab, (Ivanco, Ioan) (fiul lui Tihomir), c. 1310 (prima mentiune sigura in 1319) - inainte de 1324, voievod local; in 1324 - 1352 mare voievod si domn 
Nicolaie - Alexandru (fiul lui Basarab), 1352 - 16 noiembrie 1364 
Vladislav I (Vlaicu) (fiul lui Nicolaie - Alexandru), 16 noiembrie 1364 - c. 1377, asociat la domnie, in 1372, cu fratele sau Radu I 
Radu I (fiul lui Nicolaie - Alexandru), c. 1377 - 1383 
Dan I (fiul lui Radu I), c. 1383 - septembrie 1386; de pe la 1383 a asociat la domnie pe fratele sau, Mircea ce Batrin 
Mircea cel Batrin, septembrie 1386 - ianuarie 1418; din 1408 a asociat la domnie pe fiul sau, Mihail; domnia i-a fost intrerupta de Vlad I 
Vlad I (fiul lui Dan I), noiembrie 1394 - ianuarie 1397 
Mihail I (fiul lui Mircea cel Batrin), ianuarie 1418 - august 1420 
Radu al II-lea Prasnaglava (Chelul) (fiul lui Mircea cel Batrin), august 1420 - 1422, 1423 (vara), 1424 (inainte de 10 noiembrie), mai 1426, ianuarie - primavara 1427 
Dan al II-lea (fiul lui Dan I), 1422 - februarie - martie 1431 
Alexandru I (Aldea) (fiul lui Mircea cel Batrin), februarie - martie 1431 - decembrie 1436 
Vlad Dracul (fiul lui Mircea cel Batrin), decembrie 1436 - 1442 (toamna), 1443 (primavara) - decembrie 1446 
Mircea (fiul lui Vlad Dracul), 1442 (toamna) 
Basarab al II-lea (fiul lui Dan al II-lea), decembrie 1442 - 1443 (primavara) 
Vladislav al II-lea (fiul lui Dan al II-lea), decembrie 1446 - 1456 (intre 15 aprilie si 3 iulie) 
Vlad Tepes (fiul lui Vlad Dracul), 1456 (intre aprilie - iunie) - noiembrie 1462 
Radu cel Frumos (fiul lui Vlad Dracul), noiembrie 1462 - ianuarie 1475; domnia i-a fost intrerupta de Basarab cel Batrin 
Basarab cel Batrin (Laiota) (fiul lui Dan al II-lea), noiembrie - decembrie 1473, primavara - octombrie 1474, ianuarie 1475 - noiembrie 1476 
Vlad Tepes (fiul lui Vlad Dracul), noiembrie - decembrie 1476 
Basarab cel Batrin (Laiota) (fiul lui Dan al II-lea), decembrie 1476 - noiembrie 1477 
Basarab cel Tinar (Tepelus) (fiul lui Basarab al II-lea), noiembrie 1477 - septembrie 1481 
Mircea (fiul lui Vlad Dracul), (domnie incerta), 1481 
Vlad Calugarul (fiul lui Vlad Dracul), septembrie - noiembrie 1481 
Basarab cel Tinar (Tepelus) (fiul lui Basarab al II-lea), noiembrie 1481 - 1482 (martie - aprilie) 
Vlad Calugarul, aprilie 1482 - septembrie 1495 
Radu cel Mare (fiul lui Vlad Calugarul), septembrie 1495 - aprilie 1508 
Mihnea cel Rau (fiul lui Vlad Tepes), aprilie 1508 - octombrie 1509 
Mircea (fiul lui Mihnea cel Rau), octombrie 1509 - februarie 1510 
Vlad cel Tinar (Vladut) (fiul lui Vlad Calugarul), februarie 1510 - ianuarie 1512 
Neagoie Basarab (fiul lui Pirvu Craiovescu), ianuarie 1512 - septembrie 1521 
Teodosie (fiul lui Neagoie Basarab), septembrie - decembrie 1521 
Vlad (Dragomir Calugarul) (filiatie necunoscuta), octombrie - noiembrie 1951 
Radu de la Afumati (fiul lui Radu cel Mare), ianuarie - aprilie, iunie - august, octombrie 1522 - aprilie 1523 
Vladilav al III-lea (nepotul lui Vladislav al II-lea), aprilie - noiembrie 1523 
Radu Badica (fiul lui Radu cel Mare), noiembrie 1523 - ianuarie 1524 
Radu de la Afumati, ianuarie - iunie 1524 
Vladislav al III-lea, iunie - septembrie 1524 
Radu de la Afumati, septembrie 1524 - aprilie 1525 
Vladislav al III-lea, aprilie - august 1525 
Radu de la Afumati, august 1525 - ianuarie 1529 
Moise (fiul lui Vladislav al III-lea), ianuarie 1529 - iunie 1530 
Vlad Inecatul (fiul lui Vlad cel Tinar), iunie 1530 - septembrie 1532 
Vlad Vintila (de la Slatina) (fiul lui Radu cel Mare), septembrie 1532 - iunie 1535; domnia i-a fost intrerupta de Radu Paisie (septembrie - noiembrie 1534) 
Radu Paisie (Petru de la Arges) (fiul lui Radu cel Mare), septembrie - noiembrie 1534; iunie 1535 - martie 1545 (inainte de 17) 
Mircea Ciobanul (fiul lui Radu cel Mare), martie 1545 - noiembrie 1552 
Radu Ilie (Haidaul), noiembrie 1552 - mai 1553 
Mircea Ciobanul, mai 1553 - februarie 1554 
Patrascu cel Bun (fiul lui Radu Paisie), martie 1554 - decembrie 1557 
Mircea Ciobanul, ianuarie 1558 - septembrie 1559 
Petru cel Tinar (fiul lui Mircea Ciobanul), septembrie 1559 - iunie 1568 
Alexandru al II-lea (nepot de fiu al lui Mihnea cel Rau), iunie 1568 - aprilie 1574 
Vintila (fiul lui Patrascu cel Bun), mai 1574 (a domnit 4 zile) 
Alexandru al II-lea, mai 1574 - septembrie 1577 
Mihnea Turcitul (fiul lui Alexandru al II-lea ), septembrie 1577 - iulie 1583 
Petru Cercel (fiul lui Patrascu cel Bun), iulie 1583 - aprilie 1585 
Mihnea Turcitul, aprilie 1585 - mai 1591 
Stefan Surdul (fiul lui Ioan Voda "cel Cumplit"), mai 1591 - august 1592 
Alexandru cel Rau (nepotul lui Alexandru Lapusneanul), septembrie 1592 - septembrie 1593 
Mihai Viteazul, domn al Tarii Rominesti (septembrie 1593 - august 1601), al Transilvaniei (noiembrie 1599 - septembrie 1600) si al Moldovei (mai - septembrie 1600) 
Nicolaie Patrascu, noiembrie 1599 - septembrie 1600 sub suzeranitatea tatalui sau, Mihai Viteazul 
Simion Movila, noiembrie 1600 - iulie 1601 
Radu Mihnea (fiul lui Mihnea Turcitul), septembrie 1601 - martie 1602 
Simion Movila, noiembrie 1601 - iulie 1602 
Radu Serban, august 1602 - decembrie 1610 
Ocupatia principelui Transilvaniei Gabriel Bathory, decembrie 1610 - martie 1611 
Radu Mihnea, martie - mai 1611 
Radu Serban, iunie - septembrie 1611 
Radu Mihnea, septembrie 1611 - august 1616 
Gavril Movila (fiul lui Simion Movila), august 1616 
Alexandru Ilias, septembrie 1616 - mai 1618 
Gavril Movila, iunie 1618 - iulie 1620 
Radu Mihnea, august 1620 - august 1623 
Alexandru Coconul (fiul lui Radu Mihnea), august 1623 - noiembrie 1627 
Alexandru Ilias, noiembrie 1627 - octombrie 1629 
Leon (se dadea drept fiul lui Stefan Tomsa, domnul Moldovei), octombrie 1629 - iulie 1632 
Radu Ilias (fiul lui Alexandru Ilias), iulie 1632 - septembrie 1632 
Matei Basarab (descendent al boierilor Craiovesti), septembrie 1632 - aprilie 1654 
Constantin Serban (fiul lui Radu Serban), aprilie 1654 - ianuarie 1658 
Mihnea la III-lea (Mihail Radu) (se dadea drept fiu al lui Radu Mihnea), martie 1658 - noiembrie 1659 
Gheorghe Ghica (fost domn al Moldovei), noiembrie 1659 - septembrie 1660 
Grigore Ghica, septembrie 1660 - noiembrie 1664 
Radu Leon (fiul lui Leon), decembrie 1664 - martie 1669 
Antonie Voda din Popesti, martie 1669 - februarie 1672 
Grigore Ghica, februarie 1672 - noiembrie 1673 
Gheorghe Duca, noiembrie 1973 - noiembrie 1678 
Serban Cantacuzino (nepot de fiica al lui Radu Serban), noiembrie 1678 - octombrie 1688 
Constantin Brancoveanu (nepot de sora al lui Serban Cantacuzino, descendent din Craiovesti), octombrie 1688 - martie 1714 
Stefan Cantacuzino (nepot de frate al lui Serban Cantacuzino), martie 1714 - decembrie 1715 
Nicolaie Mavrocordat (stranepot de sora a lui Alexandru Ilias), decembrie 1715 - noiembrie 1716 
Ioan Mavrocordat (fratele lui Nicolaie Mavrocordat), noiembrie 1716 - februarie 1719 
Nicolaie Mavrocordat, martie 1719 - septembrie 1730 
Constantin Mavrocordat (fiul lui Nicolaie Mavrocordat), septembrie - octombrie 1730 
Mihai Racovita, octombrie 1730 - octombrie 1731 
Constantin Mavrocordat, octombrie 1731 - aprilie 1733 
Grigore al II-lea Ghica, aprilie 1733 - noiembrie 1735 
Constantin Mavrocordat, noiembrie 1735 - septembrie 1741 
Mihai Racovita, septembrie 1741 - iulie 1744 
Constantin Mavrocordat, iulie 1744 - aprilie 1748 
Grigore al II-lea Ghica, aprilie 1748 - august 1752 
Matei Ghica (fiul lui Grigore Ghica al II-lea), august 1752 - iunie 1753 
Gheorghe Racovita, iunie 1753 - februarie 1756 
Constantin Mavrocordat, februarie 1756 - august 1758 
Scarlat Ghica, august 1758 - iunie 1761 
Constantin Mavrocordat, iunie 1761 - martie 1763 
Constantin Racovita, martie 1763 - ianuarie 1764 
Stefan Racovita (fiul lui Mihai Racovita), ianuarie 1764 - august 1765 
Scarlat Ghica, august 1765 - decembrie 1766 
Alexandru Ghica (fiul lui Scarlat Ghica), decembrie 1766 - octombrie 1768 
Grigore al III-lea Ghica (nepot de frate al lui Grigore al II-lea Ghica), octombrie 1768 - noiembrie 1769 
Administratie militara rusa: noiembrie 1769 - iulie 1774 
Manole (Emanuel) Giani Ruset, mai 1770 - octombrie 1771 
Alexandru Ipsilanti, septembrie 1774 - octombrie 1782 
Nicolaie Caragea, ianuarie 1782 - iulie 1783 
Mihai Sutu, iulie 1783 - martie 1786 
Nicolaie Mavrogheni, martie 1786 - iunie 1790 
Administratie militara austriaca: noiembrie 1789 - iulie 1791 
Mihai Sutu, martie 1791 - ianuarie 1793 
Alexandru Moruzi (fost domn al Moldovei), ianuarie 1793 - 1796 
Alexandru Ipsilanti, august 1796 - noiembrie 1797 
Constantin Hangerli, noiembrie 1797 - ianuarie 1799 
Alexandru Moruzi, februarie 1799 - octombrie 1801 
Mihai Sutu, octombrie 1801 - mai 1802 
Caimacam: Alexandru Sutu (nepot de frate al lui Mihai Sutu domnul Moldovei), iunie - august 1802 
Constantin Ipsilanti (fostul domn al Moldovei), august 1802 - august 1806 
Alexandru Sutu, august - octombrie 1806 
Constantin Ipsilanti, octombrie 1806 - mai 1807 
Administratie militara rusa: decembrie 1806 - mai 1812 
Alexandru Sutu, decembrie 1806 (nu ocupa efectiv tronul) 
Constantin Ipsilanti (sub administratie militara rusa), decembrie 1806 - mai 1807 si iulie - august 1807 
Administratie militara rusa: august 1807 - februarie 1808 
Caimacami: februarie - septembrie 1808 
Comitetul de cinci: septembrie 1808 - martie 1809 
Administratie militara rusa: martie 1809 - mai 1812 
Ioan Gheorghe Caragea, august 1812 - septembrie 1818 
Alexandru Sutu, noiembrie 1818 - ianuarie 1821 
Scarlat Callimachi (fostul domn al Moldovei), februarie - iunie 1821 (nu a ocupat efectiv tronul) 
Stapanirea lui Tudor Vladimirescu (conducatorul miscarii revolutionare din 1821): martie - mai 1821 
Aministratie militara turca: mai 1821 - iunie 1822 
Grigore al IV-lea (nepot de frate al lui Grigore al III-lea Ghica), iunie 1822 - aprilie 1828 
Administratie militara rusa: mai 1828 - aprilie 1834 
Alexandru Ghica (frate cu Grigore Ghica), aprilie 1834 - octombrie 1842 
Gheorghe Bibescu, decembrie 1842 - iunie 1848 
Guvernul revolutionar provizoriu: 14 iunie - 28 iulie 1848 
Locotenenta domneasca (alcatuita din Ion Heliade Radulescu , Nicolae Golescu si Cristian Tell): 28 iulie - 13 septembrie 1848 
Caimacamia lui Constantin Cantacuzino: septembrie 1848 - iunie 1849 
Barbu Stirbei, iunie 1849 - octombrie 1853 
Administratie militara rusa: octombrie 1853 - iulie 1854 
Administratie militara turca: iulie - august 1854 
Administratie militara austriaca: august 1854 - martie 1856 
Barbu Stirbei, septembrie 1854 - iunie 1856 (sub administratie militara austriaca pina in martie 1856) 
Caimacamia lui Alexandru D. Ghica (fostul domn): iunie 1856 - octombrie 1858 
Caimacamia de trei: Ioan Manu, Emanoil Baleanu si Ioan Alexandru Filipescu, octombrie 1858 - ianuarie 1859 
Alexandru Ioan Cuza, ales domn al Tarii Rominesti la 24 ianuarie 1859

ISTORIE  


Aflata la rascrucea civilizatiilor, daruita cu o natura armonioasa, România a adus fiinta sa specifica in concertul istoriei si culturii universale, stand marturie unei istorii pe cat de framantate pe atat de glorioase. Negresit, istoria românilor este parte a istoriei europene, si poate una dintre cele mai pline de evenimente. 

Aidoma celorlalte popoare romanice, poporul român a aparut in istorie in mileniul intii al erei noastre, si a ramas, fara intrerupere, in acelasi spatiu geografic, din timpuri stravechi si pana in prezent. Acesta este pamantul pe care la inceputul mileniului doi i.e.n., au poposit stramosii sai, de obarsie tracica. 

Astazi, românii sunt singurii urmasi ai lumii romane rasaritene, iar limba lor, impreuna cu spaniola, franceza si italiana, este una dintre principalele limbi de sorginte latina. Poporul român, prin insasi numele sau român, (provenind din latinescul romanus) venereaza pana in clipa de fata Pecetea Romei, o amintire ce va dainui prin numele adoptat de statul natiune România. Poporul român este o insula de romanitate intr-o mare de popoare slave si ugro-finice, intr-o zona bantuita vreme de mai bine de un mileniu de toate valurile migratoare cunoscute de Europa. 

De credinta crestin-ortodoxa, românii au trait incapand cu Evul Mediu si pana in timpurile moderne in trei principate invecinate, de sine statatoare: Tara Româneasca, Moldova si Transilvania. Cu toate ca s-au aflat in calea marilor campanii de cucerire duse de Imperiul Otoman, Imperiul Tarist si Imperiul Habsburgic, românii si-au pastrat entitatea statala, credinta si civilizatia, in vreme ce regatele invecinate, cum ar fi Bizantul, Bulgaria, Serbia, Ungaria sau Polonia, au disparut de pe harta Europei. 

Ulterior, in 1859, cand aceiasi mari si puternici vecini li s-au aratat ostili si le-au declarat fatis aceasta adversitate, românii au reusit totusi sa infaptuiasca unitatea nationala, proces definitivat in anul 1918. 

La sfarsitul primului razboi mondial, visul nutrit de veacuri - cel al reunificarii tuturor românilor in interiorul unui singur stat-natiune- devine realitate, fiind obtinut cu pretul a mai mult de 800.000 de vieti. Cele doua decenii de cert progres economic si reala afirmare politica si culturala, care au urmat au fost brusc curmate indata dupa izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, in anul 1940, cand o treime din suprafata si populatia tarii este desprinsa de trupul ei. In 1945, dupa 4 ani de razboi si 700.000 de vieti pierdute, traditiile democratice ce au dainuit (cu toate imperfectiunile inerente) vreme de un secol, sunt infrante de trupele sovietice si de impunerea fortata a regimului comunist. 

Sperantele trezite in anii 1960-1968 de relaxarea de modelul sovietic, sunt repede infirmate prin venirea la putere a celui mai asupritor si absurd regim totalitar - cel al dictatorului Nicolae Ceausescu. Acestui regim i se va pune capat prin revolutia din decembrie 1989, care incheie golul istoric trait de România vreme de 45 de ani, si inaugureaza o fila noua in istoria contemporana a României. Acum sunt create conditiile pentru desprinderea definitiva de regimul comunist si trecerea la restaurarea societatii democratice bazate pe multipartitism si economie de piata. Desprinderea ireversibila de trecutul totalitar a fost marcata de mai multe etape semnificative: adoptarea Constitutiei la 21 noiembrie 1991, alegeri legislative si prezidentiale libere (mai 1990 si septembrie 1992).