I.
In seara de 20 decembrie, Ceausescu s-a adresat natiunii, mesajul fiind televizat si transmis la radio. El abia venise din vizita din Iran si avea convingerea ca va tine situatia sub control dupa formula clasica. Cheama intr-o teleconferinta pe sefii judetenelor de partid si-i informeaza cu propria versiune asupra situatiei din tara.
             Nicolae Ceausescu tocmai decretase instituirea starii de necesitate pe teritoriul judetului Timis. In acelasi timp, la Timisoara, Frontul Democrat Roman a elaborat Proclamatia prin care cerea “demisionarea tiranului”. Totodata, Frontul Democrat Roman propunea Guvernului Romaniei inceperea negocierilor, cerand, intre altele, organizarea de alegeri libere, deschiderea granitelor, eliberarea detinutilor politici etc.Avea sa urmeze o noapte lunga si pentru capii Armatei. Generalul Ilie Ceausescu isi informa subordonatii despre “pericolul unei agresiuni externe, dinspre Est si Vest, patrunderea pe teritoriul tarii a unui mare numar de elemente teroriste (circa 2.000) si existenta unui complot international asupra Romaniei”. Pentru regim, sfarsitul incepuse.

II.
                Mitingul din 21 decembrie, care a marcat scufundarea regimului Ceausescu in degringolada si a deschis manifestatiile de strada din Bucuresti, este inca o pagina cu multe pete albe in istoria Revolutiei romane. Dupa atatia ani de la evenimentele din decembrie, marturiile directe ale celor implicati in organizarea mitingului lipsesc. Nici o cercetare istorica nu a dat raspuns pana acum la numeroasele intrebari legate de ziua ce avea sa apropie galopant prabusirea lui Ceausescu si a institutiilor Partidului Comunist.
                Ziua de 21 decembrie 1989 este cea in care Ceausescu a scapat din mana fraiele puterii. Mitingul, convocat de el insusi (potrivit unor martori oculari), ce avea ca scop afirmarea deplina a adeziunii populare la politica partidului si statului, s-a transformat intr-un haos cumplit - terenul potrivit pe care Revolutia avea sa poposeasca la Bucuresti.
Atat de “atent” a fost pregatit mitingul incat, in dimineata zilei de 21 decembrie, fortele de Militie si Securitate au fost surprinse de multimea care ocupase piata Comitetului Central. Efectivele de paza si supraveghere au sosit in piata la jumatate de ora dupa ce aceasta se umpluse de lume. La miting a participat, asadar cine a vrut si cine n-a vrut. Si-au facut aparitia grupurile de tineri care aveau sa agite multimea, s-au produs fenomenele care au starnit panica, precum exploziile petardelor si teribilul vuiet care a impietrit zecile de mii de oameni adunati in piata.

III.
              Revolutia a fost blocata de grupul care a preluat puterea in decembrie 1989 la nivelul punctului de jonctiune intre interesele URSS si cele ale structurilor social-politice de baza ale comunismului, convertit in neocomunism. Cele cateva incercari de a debloca procesul democratizarii, de a depasi punctul mort, au fost de indata reprimate: Piata Universitatii (1990), zdrobita cu ajutorul minerilor convertiti in instrument de represiune de regimul Ion Iliescu; reformele anuntate de prim-ministrul Petre Roman (1991), devenit reformator dupa ce consimtise la reprimarea reformatorilor, inlaturat de la putere de aceiasi mineri deveniti putere in stat; reformele radicale preconizate de premierul Victor Ciorbea (1997), dejucate de colaboratorii sai “nedemocrati” din Conventia Democratica. Incercari de descatusare anihilate cu metode diferite dar la fel de eficace.
In rezumat: Revolutia din 1989 a eliberat Romania de regimul totalitar stalinist al lui Nicolae Ceausescu. Desfasurate in conditiile refluxului puterii sovietice in Europa central-rasariteana, rasturnarile revolutionare in lant, larg sincronizate, au cuprins in cele din urma si Romania, in ciuda rezistentei indarjite si lipsite de perspicacitate a lui Nicolae Ceausescu. In conformitate cu interesul Uniunii Sovietice, care a dirijat aceasta vasta operatie, in speranta de a mentine in acest spatiu o influenta precumpanitoare, fostele tari satelit urmau sa incheie tratate bilaterale de cooperare privilegiata cu fosta putere hegemonica. Singura tara care s-a grabit sa accepte si chiar sa solicite acest nou statut a fost Romania, adica forta care a acaparat puterea in decembrie 1989, puternic rezemata pe structurile de baza ale regimului comunist, recuperate in graba de noul regim.
                 Revolutia din 1989 a eliberat Romania de regimul totalitar stalinist instaurat cu mai bine de patru decenii in urma de ocupatia sovietica. Acapararea puterii de catre un grup de actiune alcatuit in toiul evenimentelor sau, poate, pregatit inainte de declansarea lor, din fosti membri ai Partidului Comunist Roman - printr-o ascunsa lovitura de stat - a restrans Libertatea asteptata la cateva libertati politice si drepturi individuale, in cadru strict compatibil cu conservarea si consolidarea structurilor de baza mostenite de la regimul comunist. Revolutia s-a oprit la limita fixata de cei care au acaparat puterea in decembrie 1989 si de inspiratorii lor.