Legiunea Arhanghelul Mihail, numită pe scurt Mişcarea Legionară, a fost o organizaţie naţionalistă din România interbelică. A fost creată la data de 24 iunie 1927 de către Corneliu Zelea Codreanu. Organizaţia a avut un caracter mistic-religios, violent anticomunist, antisemit şi antimasonic.
Co-fondatori ai mişcării au fost, pe lângă Zelea-Codreanu, Ion Moţa, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu şi Ilie Gârneaţă.
În anul 1930 Corneliu Zelea Codreanu înfiinţează o organizaţie anexă a Mişcării Legionare, intitulată Garda de Fier, organizaţie care să cuprindă în rândurile sale orice partid sau grupare, indiferent de adversităţile politice, care doreşte să lupte împotriva expansiunii comunismului din URSS. După aceasta Mişcarea Legionară a fost denumită uneori şi Garda de Fier.
Despre originile mişcării, Neagu Djuvara scrie: "Să nu credeţi, cum spun adversarii Mişcării Legionare, că a fost o copie a nazismului sau a fascismului. Mişcarea Legionară a fost o mişcare autohtonă, născută din grupări studenţeşti anticomuniste"
Legiunea nu a avut un program politic oficial. În cuvintele lui Corneliu Zelea-Codreanu, "Ţara aceasta piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de programe. Aceasta este părerea noastră." Pentru alegerile parlamentare din 1933, însă  "legionarii s-au pregătit de alegerile din ţară cu un program atât de violent fascist, antisemit si antioccidental, încât liberalul I. G. Duca, însărcinat de rege să organizeze alegerile, a crezut de cuviinţă să interzică participarea la alegeri a Gărzii de Fier".

Caracteristici

Membrii ML purtau uniforme verzi (ca simbol al reînnoirii, de unde şi denumirea cămăşile verzi) şi se salutau folosind salutul roman. Principalul simbol al mişcării a fost crucea triplă, reprezentând o reţea de zăbrele de închisoare (simbolizând martiriul). I se mai spunea „Crucea arhanghelului Mihail”.
Legiunea s-a diferenţiat de mişcările fasciste ori fascistoide europene contemporane prin importanţa pe care o acorda religiei, ortodoxiei creştine, precum şi prin faptul că majoritatea susţinătorilor săi erau ţărani şi studenţi. Însă, a avut în comun cu diverse mişcări similare, recurgerea la violenţă şi la asasinat politic.
Cu Codreanu drept lider carismatic, Legiunea s-a făcut cunoscută pentru propaganda sa de succes, inclusiv o utilizare bună a spectacolului. Prin marşuri, procesiuni religioase, "miracole", imnuri patriotice, muncă voluntară şi campanii caritabile în zonele rurale, Legiunea îşi făcea cunoscută filosofia, care includea anticomunismul, antisemitismul, antiliberalismul, antiparlamentarismul şi se prezenta ca alternativă la celelalte partide, dispreţuite ca formaţiuni politice corupte şi clientelare.
Aidoma altor mişcări europene fascistoide ale timpului, ML era antisemită şi susţinea teza existenţei unei „agresiuni rabinice împotriva lumii creştine”, care ar fi luat forme precum: francmasoneria, freudianismul, ateismul, marxismul, bolşevismul, războiul civil din Spania. Din punctul de vedere al membrilor mişcării, toate aceste idei ar fi avut ca scop subminarea societăţii şi a naţiunii.

Istorie

La 10 decembrie 1933, prim-ministrul liberal Ion Gheorghe Duca a scos Garda de Fier în afara legii. Membrii Gărzii au ripostat la 29 decembrie prin asasinarea premierului Duca în gara din Sinaia.
În alegerile din 1937, Legiunea a fost al treilea partid după Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional-Ţărănesc, obţinând 15,5% din sufragii. Regele Carol al II-lea se opunea legionarilor şi i-a ţinut în afara guvernului până la abdicarea sa în Septembrie 1940.
Codreanu a fost arestat, închis în aprilie 1938 şi ucis de jandarmi, împreună cu un număr de alţi câţiva legionari, în timpul unei aşa-zise încercări de evadare în luna noiembrie a aceluiaşi an. După toate probabilităţile, nu a existat o atare tentativă de evadare. Codreanu şi ceilalţi legionari deţinuţi este foarte probabil să fi fost executaţi din ordinul regelui Carol, poate şi ca reacţie la asasinarea unei rude a politicianului Armand Călinescu.
În martie 1939, Armand Călinescu a format un nou guvern. La 21 septembrie 1939 a fost asasinat de legionari la Bucuresti, ca act de răzbunare pentru moartea lui Corneliu Codreanu.
În primul an al războiului România a rămas neutră, dar a fost obligată să cedeze teritorii (în urma pactului Ribbentrop-Molotov, semnat la 23 august 1939), asigurările date României de Franţa şi Marea Britanie s-au dovedit fără acoperire deci, apropierea de puterile Axei părea inevitabilă.
La 4 septembrie 1940, Legiunea a încheiat o alianţă cu generalul Ion Antonescu, pentru a forma un guvern al "Statului Naţional Legionar", care l-a forţat pe Carol al II-lea al României să abdice în favoarea fiului său, voievodul Mihai. Ajunsă la putere, Legiunea a promulgat legi antisemite foarte dure şi a început o campanie de pogromuri şi asasinate politice. Membrii Gărzii de Fier au pus la cale cel mai mare pogrom din istoria Bucureştiului, în care au fost ucişi peste o sută de evrei, iar zeci dintre aceştia au fost atârnaţi în cârlige la abator şi mutilaţi .[6] Mai mult de 60 de foşti demnitari români au fost asasinaţi în penitenciarul de la Jilava, iar Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu au fost asasinaţi fără să fi fost arestaţi.
În ianuarie 1941, Antonescu a reuşit să zădărnicească Rebeliunea legionară - o încercare de lovitură de stat a legionarilor, Legiunea fiind scoasă de la guvernare. Au urmat trei zile de război civil în Bucureşti. Germania l-a sprijinit pe Antonescu, de la care se aştepta să atragă şi să conducă România în războiul anti-sovietic, păstrându-i pe legionari ca pe o contrapondere, ca pe o ameninţare menită să-i asigure fidelitatea. Horia Sima şi alţi fruntaşi legionari s-au refugiat în Germania (unde au fost cazaţi în lagărele de concentrare Buchenwald, Dachau şi Rostock, având însă libertate de mişcare).