ISTORIE  


Aflata la rascrucea civilizatiilor, daruita cu o natura armonioasa, România a adus fiinta sa specifica in concertul istoriei si culturii universale, stand marturie unei istorii pe cat de framantate pe atat de glorioase. Negresit, istoria românilor este parte a istoriei europene, si poate una dintre cele mai pline de evenimente. 

Aidoma celorlalte popoare romanice, poporul român a aparut in istorie in mileniul intii al erei noastre, si a ramas, fara intrerupere, in acelasi spatiu geografic, din timpuri stravechi si pana in prezent. Acesta este pamantul pe care la inceputul mileniului doi i.e.n., au poposit stramosii sai, de obarsie tracica. 

Astazi, românii sunt singurii urmasi ai lumii romane rasaritene, iar limba lor, impreuna cu spaniola, franceza si italiana, este una dintre principalele limbi de sorginte latina. Poporul român, prin insasi numele sau român, (provenind din latinescul romanus) venereaza pana in clipa de fata Pecetea Romei, o amintire ce va dainui prin numele adoptat de statul natiune România. Poporul român este o insula de romanitate intr-o mare de popoare slave si ugro-finice, intr-o zona bantuita vreme de mai bine de un mileniu de toate valurile migratoare cunoscute de Europa. 

De credinta crestin-ortodoxa, românii au trait incapand cu Evul Mediu si pana in timpurile moderne in trei principate invecinate, de sine statatoare: Tara Româneasca, Moldova si Transilvania. Cu toate ca s-au aflat in calea marilor campanii de cucerire duse de Imperiul Otoman, Imperiul Tarist si Imperiul Habsburgic, românii si-au pastrat entitatea statala, credinta si civilizatia, in vreme ce regatele invecinate, cum ar fi Bizantul, Bulgaria, Serbia, Ungaria sau Polonia, au disparut de pe harta Europei. 

Ulterior, in 1859, cand aceiasi mari si puternici vecini li s-au aratat ostili si le-au declarat fatis aceasta adversitate, românii au reusit totusi sa infaptuiasca unitatea nationala, proces definitivat in anul 1918. 

La sfarsitul primului razboi mondial, visul nutrit de veacuri - cel al reunificarii tuturor românilor in interiorul unui singur stat-natiune- devine realitate, fiind obtinut cu pretul a mai mult de 800.000 de vieti. Cele doua decenii de cert progres economic si reala afirmare politica si culturala, care au urmat au fost brusc curmate indata dupa izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, in anul 1940, cand o treime din suprafata si populatia tarii este desprinsa de trupul ei. In 1945, dupa 4 ani de razboi si 700.000 de vieti pierdute, traditiile democratice ce au dainuit (cu toate imperfectiunile inerente) vreme de un secol, sunt infrante de trupele sovietice si de impunerea fortata a regimului comunist. 

Sperantele trezite in anii 1960-1968 de relaxarea de modelul sovietic, sunt repede infirmate prin venirea la putere a celui mai asupritor si absurd regim totalitar - cel al dictatorului Nicolae Ceausescu. Acestui regim i se va pune capat prin revolutia din decembrie 1989, care incheie golul istoric trait de România vreme de 45 de ani, si inaugureaza o fila noua in istoria contemporana a României. Acum sunt create conditiile pentru desprinderea definitiva de regimul comunist si trecerea la restaurarea societatii democratice bazate pe multipartitism si economie de piata. Desprinderea ireversibila de trecutul totalitar a fost marcata de mai multe etape semnificative: adoptarea Constitutiei la 21 noiembrie 1991, alegeri legislative si prezidentiale libere (mai 1990 si septembrie 1992).