Primele luni de libertate au fost pentru români o perioada de entuziasm si euforie, de identitate intre discursul oficial si optiunile omului de pe strada. Scopurile declarate erau de revenire la democratie bazata pe sistemul pluripartid si economia de piata si reintegrarea României in spatiul politic si cultural european de care a fost tinut deoparte timp de decenii prin cortina de fier. Dar probleme au aparut imediat in fiecare domeniu. 

Pluralismul a fost insotit de rupera fortelor politice, primele alegeri parlamentare si prezidentiale (mai 1990 si septembrie 1992) au fost libere dar au mentinut un climat de tensiune, solidaritatea sociala si etnica manifestata in timpul revolutiei din decembrie 1989 a fost tulburata de conflicte si violente (28-29 ianuarie, 18 februarie, 13-15 iunie 1990, conflictul interetnic româno-maghiar din 19-20 martie 1990 din Targu Mures etc.). Odata cu afirmarea vocatiei europene, robotizarea mentala care a avut loc in timpul perioadei comuniste care a generat mentalitati si intolerante, care alaturi de intrebarile legate de evenimentele din decembrie 1989, a alterat imaginea României in presa internationala. Nu a avut loc nici macar un "proces" simbolic a regimului dictatorial a lui Nicolae Ceausescu. Din punct de vedere politic, institutional si cultural au avut totusi loc pasi decisivi spre spargerea trecutului totalitarist. Parlamentul ales in mai 1990 a adoptat o noua Constitutie in 21 noiembrie 1991 (care a fost validata prin referendum pe 8 decembrie 1991), iar libertatea presei este de necontestat. FSN a castigat alegerile parlamentare din 1990 si PDSR (rezultat din divizarea FSN in primavara lui 1992) a castigat alegerile din 1992. Alegerile locale, parlamentare si prezidentiale din noiembrie 1996 aau fost castigate de opozitia de atunci (Conventia Democratica Româna - CDR, o alianta a partidelor anticomuniste si de organizatii civice, dominata de Partidul National Crestin-Democrat si de Partidul National Liberal, partidele istorice din perioada interbelica), care in 12 decembrie 1996 au format o coalitie de guvernamant impreuna cu Uniunea Social Democrata (o alianta intra Partidul Democrat si Partidul Social Democrat Român) si cu Uniunea Democrata a Maghiarilor din România, un partid etnic al minoritatii maghiare, care participa pentru prima data la guvernare. Candidatul CDR, profesorul Emil Constantinescu, a fost ales Presedinte al României, succedandu-l pe Ion Iliescu (presedinte intre 1990 si 1996). 

Transferul democratic al puterii a fost apreciat unamim ca o marturie a maturitatii spiritului civic si a solidaritatii institutiilor democratice. Totusim in aceasta perioada de reforma a economiei, in ciuda optiunilor declarate de toate Guvernele post-revolutionare de privatizare rapida, restructurare economica, de incurajare a investitiilor straine s-au dovedit a fi sarcini dificile. Cauzele sunt numeroase: România a fost in urma tarilor ex-comuniste ca Ungaria sau Polonia, unde unele reforme au fost facute in timpul regimului comunist; colapsul productiei; dizolvarea CAER-ului care, in 1989, absorbed 80% din exporturile României; criza iugoslava; optiunea regimului Iliescu si a Guvernului format de PDSR si aliatii acestuia intre 1992-1996 (care nu numai odata au fost acuzat de apartenenta la structurile comuniste anterioare) pentru un ritm incet al reformelor economice. Fortele care au ajuns la putere in 1996 a anuntat accelerarea tuturor acestor procese dar rezultatul obtinut pana acum sunt considerate nesatisfacatoare, cauzele incluzand si tensiunea dintre coalitie si restructurarile guvernamentale succesive. 

In ceea ce priveste politica externa a României, optiunile tuturor fortelor politice românesti sunt in favoarea unei integrari europene si euro-atlantice. In ciuda fragilitatii si disfunctiilor inregistrate de institutiilor noii democratii stabilite, România, care este cel mai mare stat din centrul si sud-estul Europei este un factor de stabilitate si echilibru in zona.