Dupa inlaturarea stapanirii otomane si trecerea mai multor decenii de refacere, Romania isi desavarseste organizarea moderna a administratiei. Totodata, la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, cultura romana cunoaste o dezvoltare de nivel european, si o impresionanta afirmare a personalitatilor sale in afara granitelor tarii. 

Importanti pasi in lupta pentru eliberare nationala si infaptuirea unirii au fost facuti in timpul revolutiei de la 1848, al carei reprezentanti de seama au fost Nicolae Balcescu si Avram Iancu. 

In 1859, dupa alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al ambelor Principate romane, s-a putut infaptui unirea Tarii Romanesti si a Moldovei intr-un singur stat, purtand numele de Romania. La 14 martie 1881, Senatul a votat legea prin care Romania devenea regat. 

La inceputul secolului XX, unirea intr-un singur stat, visul de veacuri al romanilor, pentru care s-au sacrificat generatii intregi, devenise o necesitate imperioasa, ceruta de legile dezvoltarii istorice, de evolutia societatii romanesti. 

Dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar, datorata revoltelor sociale si nationale ale popoarelor subjugate si escaladata de infrangerile militare suferite de Puterile centrale in a doua parte a primului Razboi mondial (1914-1918), a fost factorul extern care a precedat "crearea statului national unitar roman". 

Prin proclamarea solemna, la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, de catre Marea Adunare Nationala, a alipirii Transilvaniei la Vechiul Regat, unitatea politica a poporului roman era desavarsita. 

Astfel Daco-Romania a fost refacuta, la un inalt stadiu de dezvoltare, si s-a creat structura statala in cadrul careia poporul roman, precum si ungurii, germanii, sarbii etc. puteau valorifica bogatiile tarii , puteau sa-si dezvolte virtutile morale si puteau afirma spiritul romanesc in cultura si civilizatia lumii. 

Dupa anul 1918, viata sprituala si materiala a Romaniei a cunoscut o dezvoltare complexa. Esenta acestui proces a fost modernizarea accelerata a societatii, constituirea unor structuri politice democratice, impulsionarea invatamantului, stiintei si culturii. 

In anul 1923, o noua Constitutie a fost adoptata, legiferand caracterul national si unitar al statului, si garantand noi drepturi civile si libertati minoritatilor etnice. 

Aidoma altor state europene, Romania traverseaza o perioada politica agitata, care culmineaza spre finalul perioadei interbelice, in 1938, cu instaurarea unui regim autoritar-monarhic, urmat de dictatura generalului Ion Antonescu (1940). 

Marea Unire de la 1918 a fost urmata de o perioada de mare emulatie culturala in Romania, o serie din personalitatile sale bucurandu-se de prestigiu international. Printre acestea ii mentionam pe Nicolae Iorga, Constantin Brancusi, George Enescu, Henri Coanda, Dimitrie Gusti. 

Politica externa romaneasca se caracterizeaza in acest interval prin initiative notabile menite sa salvgardeze pacea si dreptul international. Un rol aparte il are Nicolae Titulescu, ales in doua randuri ca presedinte al Grupului de initiatori ai securitatii colective a Europei.