Tratatul de pace de la Adrianopol, (numit şi Tratatul de la Edirne), a fost încheiat la încheierea războiului ruso-turc din 1828-1829 dintre Imperiul Rus şi Imperiul Otoman, fiind semnat pe 14 septembrie 1829 în Adrianopol de Alexei Orlov şi Abdul Kadîr-bei.

Imperiul Otoman dădea Rusiei acces la gurile Dunării şi fortăreţele Akhaltsikhe şi Akhalkalaki din Georgia. Sultanul recunoştea stăpânirea Rusiei asupra Georgiei, (cu Imereti, Mingrelia, Guria), şi a hanatelor Erevanului şi Nahicevanului, care fuseseră cedate ţarului de Persia prin Tratatul de la Turkamanciai semnat cu un an mai înainte.

Tratatul deschidea strâmtorile Dardanele şi Bosfor tuturor vaselor comerciale, liberalizând astfel comerţul cu cereale, animale vii şi lemn. A fost nevoie să mai treacă însă ceva timp, până la semnarea tratatului de la Hünkâr İskelesi (1833) care să rezolve în sfârşit problema strâmtorilor . Sultanul garanta autonomia Serbiei, promitea autonomie Greciei şi permitea Rusiei să ocupe Valahia şi Moldova până când Imperiul Otoman reuşea să plătească o uriaşa despăgubire de război.

Pentru Principatele Române, tratatul prevedea recunoaşterea domniei pe viaţă a principilor aleşi, fixa hotarul dintre Imperiul Otoman şi Muntenia pe tavlegul Dunării şi restituia raialele Brăila, Giurgiu şi Turnu Măgurele. Prin acest tratat se consfinţea scăderea considerabilă a puterii Sublimei Porţi asupra Ţărilor Române în favoarea celei ţariste.