Vlad II Dracul (c. 1390 - 1447) a fost domnitor al Ţării Româneşti între 1436 şi 1442 şi din nou din 1443 până în 1447.

Membru al familiei Basarabilor şi fiu al lui Mircea cel Bătrân. Domnitorul Ţării Româneşti era în mod oficial vasal al regelui Ungariei. Era şi comandant de frontieră cu responsabilitatea de a proteja comerţul şi drumurile comerciale între Ţara Românească şi Transilvania pentru Biserica Romano-Catolică. Deşi Vlad II era în favoarea Bisericii Catolice, se ştie că a ucis membri ai liniei rivale a Basarabilor, familia Dăneştilor.
Între 1431-1435 Vlad Dracul s-a stabilit la Sighişoara beneficiind pe deplin de puteri din partea lui Sigismund I de Luxemburg, regele Ungariei. În numele acestuia, Vlad Dracul pedepseşte unele cetăţi răsculate împotriva autorităţii regale, printre ele fiind Rupea. Într-o scrisoare adresată braşovenilor, explicând că fusese însărcinat de rege să păzească graniţa de est, îi ceartă că au jefuit pe unii oameni protejaţi de el. Scrisoarea, scrisă în limba slavonă spune: "Io, Vlad, voievod şi domn. Scrie domnia mea, multă sănătate pârgarilor din Braşov. Ştiţi bine şi voi că domnul chezarul m-a însărcinat pe mine să păzesc această margine...Deci să nu vă pară rău dacă domnia mea nu voi lăsa slugile mele în pagubă şi dacă pentru una, voi lua îndoit şi întreit de la voi."
La Sighişoara înfiinţează o "hereghie de bani" (monetărie) unde bate ducaţi noi (monedă munteană), ce au circulat întâi în Translivania, iar apoi şi în Ţara Românească. Monedele aveau pe o parte un vultur cu aripile întinse, cu capul întors spre dreapta, iar pe altă parte un dragon înaripat cu coadă de şarpe, cu aripile şi laba dreaptă ridicate, şi laba stângă terminată în patru gheare.
Vlad Dracul a scris o scrisoare braşovenilor, în care îi ameninţă cu urmări grave dacă nu folosesc noua monedă: "Io Vlad, voivod şi domn. Scrie domnia mea multă sănătate pârgarilor din Braşov. Şi vă dă ştire domnia mea că sibienii au lepădat ducaţii cei vechi; deci şi voi mai mult să nu umblaţi cu ei, căci dacă voi afla pe cineva că umblă cu ducaţi vechi, rău îi voi face..."
Vlad II şi-a primit titlul de "Dracul" după ce a fost primit pe 13 decembrie1431 în Ordinul Dragonului fondat în 1408 de Sigismund, Împărat al Sfântului Imperiu Roman. Ordinul, creat de Sigismund, dorea să crească puterea politică a bisericii şi să protejeze familii nobiliare maghiare şi româneşti de Imperiul Otoman.
În 1444, regele Ungariei, Ladislau III al Poloniei a declarat război Imperiului Otoman şi a lansat Campania de la Varna sub conducerea lui Iancu de Hunedoara. Iancu i-a cerut lui Vlad să-şi îndeplinească jurământul ca membru al Ordinului Dragonului şi ca vasal al Ungariei, dar a fost refuzat. Papa l-a absolvit de jurământ, dar a cerut ca fiul său Mircea să meargă în loc.
Rezultatul Cruciadei de la Varna a fost dezastruos pentru armata creştină, Iancu de Hunedoara abia scăpând. Mulţi, inclusiv Mircea şi Vlad Dracul au dat vina pe Iancu pentru dezastru. Din acel moment, Iancu de Hunedoara a avut o atitudine ostilă faţă de Vlad Dracul şi fiul său cel mare.
In 1447, Vlad Dracul a fost asasinat împreună cu fiul său Mircea, care se pare că a fost îngropat de viu de către boieri şi negustorii din Târgovişte. Iancu a ales propriul său candidat pentru tronul Ţării Româneşti, un membru al clanului Dăneştilor, dar acesta va fi asasinat.
Vlad Dracul mai avea cel puţin alţi doi fii, Mircea, fratele mai mare al lui Ţepeş şi Radu cel Frumos, fratele mai mic.